RSS

Una da şi alta ba

20 Apr

Pe la încep de drum creştin al vieţii mele, eram la Facultatea de Drept, în anul I. Bineînţeles, picasem şi eu, ca mulţi alţii, la examenul de drept roman, cea mai vestită materie din anul I.

În septembrie, mă pregăteam să mă întorc la Cluj pentru sesiunea de restanţe şi nu eram deloc entuziasmat: la sfârşitul primei examinări ieşeam bucuros din amfiteatru şi nu înţelegeam de ce atâta zarvă în jurul unei examen ca oricare altul. Eram mulţumit de cât am scris şi mă aşteptam să iau un 7, iar în cel mai rău caz, fie şi un 5. Important era să trec, să nu ajung şi eu ca şi unii dintre colegii mai mari care erau deja în anul IV fără să fi promovat dreptul roman. Când mi-am văzut nota de 4 eram nedumerit şi am început să înţeleg zarva! La contestaţie nu am fost, de altfel, la nici un examen de-a lungul studenţiei.

Când mă pregăteam să plec spre Cluj, s-a întâmplat că m-am întâlnit cu un preot bine cunoscut şi i-am cerut expres două binecuvântări: una pentru examen şi una pentru autostop. Aflasem de la alţi tineri creştini cât de importantă e binecuvântarea unui preot şi cât de mult te poate ajuta!

Când ajung la ieşirea din oraş, în locul în care stau oamenii la ocazie, nu apuc bine să mă întorc cu faţa spre maşini, că se şi opreşte una la câţiva metri de mine. “Măi”, mă gândesc “asta nu pentru mine s-a oprit, că nici nu am prins a deschide hârtia cu <Clujul>. Ar fi prea de tot!”. Arunc o privire spre maşină, nu văd nici un semn, aşa că mă întorc să îmi văd de-ale mele.

– No, da’ ce faci? Nu vii? îmi strigă un domn ieşit din maşină.

– Vin, dar eu mă duc la Cluj! îi răspund buimac.

– Haide sus!

Mă urc în maşină, mă minunez, mă bucur şi imi zic în sinea mea: <Astă o fi cel mai scurt autostop din istorie! Funcţionează binecuvântarea!>

La examen, însă, lucrurile au mers prost: din trei subiecte, unul l-am bâjbâit, al doilea l-am dat în bară rău de tot, amestecând şi încurcând grav soluţia, iar speţa mi-a fost cu totul necunoscută.

Cu toate că terminasem repede (scrisesem puţin şi altceva nu ştiam ce-aş mai putea scrie), m-am hotărât să rămân în sală până la sfârşitul examenului. Deşi pentru mine eşecul era evident, când am ieşit cu toţii din sală, mai aflasem de la colegi că la subiectul al doilea am scris exact ce nu trebuia! E clar!

La întoarcere acasă, în oraşul meu natal, când să ies din lift, mă întâlnesc faţă în faţă cu preotul care îmi dăduse binecuvântările.

– Cum ai umblat? mă întreabă.

– Aşa şi aşa. I-am zis franc: Binecuvântarea pentru ocazie a funcţionat, dar binecuvântarea pentru examen nu.

– Lasă, nu fii amărât! Hai până la mine să mai povestim şi noi!

Şi mă duc. Când ajung acasă la preot, după ceva vreme, îmi zice:

– Ia răsfoieşte cartea asta, să vezi ce de minuni face Sfântul Nicolae în lume!

Cartea se numea “Noi minuni ale Sfântului Nicolae”. O iau şi încep să citesc de la început. După câteva minuni, dau de o relatare care mi se potrivea de minune.

Era vorba de un renumit jurist din Moscova care îşi picase examenul de drept roman (vezi postarea “Repararea nedreptăţii”). “Înseamnă că nu-i totul pierdut pentru mine” mă gândeam eu cu oarecare mândrie, “dacă şi el, jurist vestit a avut probleme cu dreptul roman, d’apoi eu, un oarecare; înseamnă că încă mai pot ajunge vestit în ştiinţele juridice!”.

Când am terminat de citit mărturia lui, mi-au dat lacrimile de necaz şi am început să îl rog pe Sfântul Nicolae să mă ajute cumva, ştiu că poate să mă rezolve în multe feluri, să scap şi eu de examenul acesta. Eu ştiam că dacă Sfântul Nicolae vrea, poate să facă să îl iau chiar şi de data aceasta, dar măcar data viitoare să mă ajute să trec de el ca să nu îl tot plătesc.

Când s-au afişat rezultatele, colegii m-au anunţat că am luat 7. Nu mi-a venit a crede. Eram singurul din gaşca de prieteni care a trecut. Mă felicitau că am reuşit, dar mai ales pentru nota destul de mare, în cazul dreptului roman. Eu însă ştiam datorită cui am luat 7! Lucrarea mea nu era nici măcar de 5! Mulţumesc Sfântului Nicolae că n-a dorit să lase de izbelişte binecuvântarea preoţească!

Radu, Cluj-Napoca, 2012

PS. Vestit în ştiinţele juridice n-am ajuns şi nici nu voi ajunge vreodată, dar am rămas cu credinţa în suflet că mare este puterea Sfântului Nicolae!

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: