RSS

Când mama și Maica se roagă pentru tine

04 Apr

Mi-e greu să îmi amintesc de acea perioadă… E legată de furtunile adolescenței…

Să încep cu sfârșitul liceului. Stând la internat, am legat o frumoasă prietenie cu o fată de care m-am atașat foarte mult. Fiind singură într-un oraș străin, o prietenie însemna foarte mult. După ce s-a îndepărtat de mine într-un mod cam dureros, am suferit nespus și… m-am îndepărtat și de Dumnezeu.

Mă rugam prea puțin sau chiar deloc. Acordam importanță rugăciunii în situațiile-limită, mai ales în preajma examenului de bacalaureat și a examenului de admitere pentru care mă pregăteam de mult timp.

Nu aveam încă cetățenie română și din această cauză situația mea în ceea ce privește admiterea la facultate era neclară, deși mergeam des la Inspectoratul Școlar pentru a obține informațiile necesare. Răspunsul era de fiecare dată: ”Așteptați”.

După ce s-a încheiat Examenul de Bacalaureat, cu doar două săptămâni înainte de admitere, mi s-a spus că nu am dreptul, ca cetățean al Republicii Moldova, să optez pentru Facultatea de Medicină Generală din Târgu Mureș (pentru care mă pregăteam din clasa a X-a) și că sunt doar 3 locuri destinate nouă la Iași și 3 la București, acestea fiind singurele posibilități, dacă treceam examenul de admitere. Îmi doream să rămân în Târgu Mureș, întrucât aici urmasem și liceul, dar nu s-a putut.

Șocul a fost cu atât mai puternic, în condițiile în care (mediciniștii știu asta!) pentru a lua examenul, e necesar să te pregătești din testele de Chimie și Biologie întocmite de Facultatea respectivă, fiecare facultate din țară având teste diferite. Acestea trebuiesc rezolvate din timp ca să ai șanse de reușită. 

Ce soluții îmi rămâneau? N-aveam cum să fac rost de acele teste și nici nu ar fi fost de folos. Cum aș fi putut să le parcurg într-o săptămână? Am repetat materia, asta mi s-a părut singura opțiune.

Eram cu speranțele spulberate. La insistențele părinților, am plecat cu câteva zile înainte la Iași. Mi-am zis că totuși trebuie să încerc…

Dar mai important era că mergeam în orașul cu moaștele Sfintei Parascheva! Aveam evlavie către această minunată Sfântă de când eram mică și îmi aminteam cum în clasele primare fusesem în pelerinaj din Chișinău la Iași. 

Aș vrea să menționez că s-a rugat mai mult mama, căci eu eram sufletește, departe de Dumnezeu și mă necăjeam de situația în care mă aflam. Mi-era frică de un eșec și de faptul că în anul următor nu mă voi mai putea mobiliza pentru a-mi împlini visul meu de a deveni medic (la care aspiram de la varsta de 5 ani).

M-am înscris. Nu întâmplător, admiterea am dat-o într-un Amfiteatru din Clinica “Sfânta Parascheva”. Și… am reușit! Am fost a 6-a de la coadă, dar am intrat pe locurile bugetate. Nu cred că părinții mei și-ar fi permis să mă susțină la facultate dacă aș fi intrat la taxă. Am plâns… nu-mi venea să cred!

Acum sunt sigură că pentru rugăciunile Cuvioasei Parascheva am reușit să intru la facultatea de Medicină, să iau multe din examenele de peste ani și, inclusiv, cel de rezidențiat. Mulțumesc pentru rugăciuni, Maică!

Advertisements
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: