RSS

Pe ultima suta de metri

20 Mar

Două zile m-am tânguit: să merg sau să nu merg la examenul de Literatură Contemporană. Nu citisem nici măcar o dată cursul. De la unele am mai lipsit, cât despre bibliografie, mi-e și rușine când mă gândesc…

Era luni. Dimineața nici măcar nu mi-am pus problema. Scriam un eseu pentru altă materie. L-am terminat abia spre amiază. Și de aici au început of-urile și ”dacă”-urile. Mare greșeală să stai de vorbă cu toate scenariile posibile ce îți trec prin cap. Poți să pierzi o după-masă întreagă fără vreun rezultat.

În cele din urmă mi-am adus aminte de Maica Domnului, cum e Ea Grabnic Ajutătoare. Mi-am zis că ar fi timpul să iau în serios această minunată numire.

Încredințările că o astfel de gândire e conformă cu îndemnurile Mântuitorului (de a crede nebunește) și chiar benefică pentru om, n-au întârziat să apară. De altfel, Dumnezeu – Dascălul desăvârșit, mai întâi ne pregătește pentru dificultățile ce urmează  să le întâmpinăm: chiar cu o zi înainte, părintele nostru ne vorbise puțin despre lucrarea  Maicii Domnului.

Cineva întrebase în cadrul discuțiilor cu tinerii ce să facă atunci când este luptat de gânduri. Părintele a  îndemnat să O chemăm oricând suntem tulburați sau vor să ne doboare gândurile – de hulă, învârtoșare sau oricât de urâte ar fi să cădem înaintea Ei ca niște copii în brațele Mamei: „Uite ce mă necăjesc! Izbăvește-mă, ajută-mă!”.

Așadar, am îndrăznit. Am făcut Paraclisul și am început să citesc. M-am bazat strict pe cursuri, care erau, ce-i drept, foarte bine sintetizate; profesorul nostru a realizat o structură foarte concisă, ceea ce m-a scutit de organizarea materialului de învățare.

Bineînțeles că îndoielile mă sâcâiau chiar în timp ce învățam. O boabă de nădejde am avut din care Maica Domnlui a făcut să crească rod. Când tensiunea era prea mare ceream din nou ajutor.

Am rugat o bună prietenă să mă pomenească, iar ea mi-a răspuns simplu, dar cu o sinceritate viguroasă (deși nu-i spusesem nimic din ce trăisem eu în zilele acelea): ”Maica Domnului să te ajute!”

Examinarea era orală, mai aveam încă o zi până miercuri. Marți seara am aflat ordinea în care urma să intrăm. Eram programată de la ora 13. Cum nu se puteam mai bine! Aveam încă o dimineață la dispoziția mea.

Cum era de așteptat, nu am apucat să parcurg tot cursul. Totuși,  ceea ce citisem am încercat să și rețin. Când am ajuns, colegii mei așteptau emoționați. Întrucât, până la acel moment, examenul se desfășurase mai repede decât fusese prevăzut în program, profesorii au luat pauza de masă mai devreme. O oră în plus de repetat pentru mine!

După ce s-au întors, am intrat printre primii. Am extras subiectul. Nu era ce mă așteptam. Îmi zic: ”A, clar, merg în restanță!”. Dar, după aceea, mi-am venit în fire și am încercat să mă concentrez.

Cartea despre care trebuia să vorbesc nu o citisem. Reproduceam totul din curs cu excepția numelor protagoniștilor (erau destul de sofisticate și greu de reținut). Profesorul a spus că e foarte bine ceea ce expuneam, doar că ar fi și mai bine dacă i-aș spune totuși acele nume. Într-un acces de sinceritate umilă, i-am zis: ”Îmi pare rău, nu-mi amintesc!”. Iată și ”exigența” reacției lui: ”Bine, mulțumesc. Treceți la celălalt subiect.”

Fără ezitare, am ascultat, și discuția și-a schimbat cursul.  Era o poezie de Nichita Stănescu. N-ar fi trebuit să fie foarte complicat. Doar că aveam o exprimare șchioapă de-a dreptul…

Profesorul de seminar, în îngăduința lui mi-a pus întrebări ajutătoare. La una dintre ele nici măcar nu am răspuns, nu reușeam să îmi pun mintea la contribuție. Cu toate acestea, în urma consfătuirii cu profesorul de curs, au decis să-mi dea 8.

Apoi m-au întrebat dacă am avut activitate de seminar; le-am spus că da, căci realizasem o prezentare. ”Asta nu poate fi decât în avantajul dumneavoastră”. Și le-am dat carnetul pentru a mă nota. Când mă uit… 9! Am ieșit zburând de acolo. Incredibil!

Așa e Maica Domnului! Nu sunt povești! Ea chiar are dragoste de Mamă! Cât mă bucur că Dumnezeu mi-a arătat acest Chip al Ei!

 

 
Leave a comment

Posted by on 03/20/2012 in Maica Domnului

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: